Oamenii pot trăi mai mult în zilele noastre însă doar unii ajung la 100 de ani. Motivele pentru care câțiva oameni trăiesc atât de mult rămân încă un mister pentru oamenii de știință.
Două sudii recente arată că persoanele care trăiesc până la 100 de ani par să posede capacitatea supraomenească de a evita bolile.
Centenarii sunt de mare interes pentru oamenii de știință, deoarece ei ar putea deține cheia înțelegerii modului în care putem trăi mai mult - și să trăim mai mult cu o sănătate mai bună.
Unele întrebări la care cercetătorii se gândesc de mult timp sunt - dacă una dintre cheile rezilienței unui centenar constă în principal în capacitatea sa de a amâna bolile majore sau dacă, pur și simplu, supraviețuiește mai bine? Ar putea fi posibil ca acesta să evite complet anumite boli?
Ce spun studiile despre sănătatea centenarilor
Înțelegerea răspunsului la aceste întrebări ne-ar aduce cu un pas mai aproape de a afla ce factori specifici contribuie la longevitate. În două studii recente au fost analizate și comparate persoane care au trăit o viață lungă și scurtă, născute în același an.
Rezultatele aaraă că centenarii nu doar suferă de mai puține boli, în general, pe parcursul vieții, dar le și dezvoltă mai lent. De asemenea, sunt mai puțin predispuși să experimenteze afecțiuni mortale, cum ar fi bolile cardiovasculare majore, în comparație cu colegii lor cu viață mai scurtă.
Primul studiu a inclus 170.787 de persoane, născute în comitatul Stockholm, Suedia, între 1912 - 1922. Folosind date istorice privind sănătatea, raceștia au fost urmăriți timp de 40 de ani - fie de la vârsta de 60 de ani până la deces, fie până la vârsta de 100 de ani.
Au fost calculate riscurile fiecărui participant de accident vascular cerebral, atac de cord, fractură de șold și diverse tipuri de cancer, și comparați cei care au supraviețuit până la 100 de ani cu omologii lor cu o viață mai scurtă.
S-a constatat că centenarii nu numai că au avut rate mai mici de boli la sfârșitul vieții de mijloc dar au avut rate mai mici de boli pe tot parcursul vieții lor.
De exemplu, la vârsta de 85 de ani, doar 4% dintre cei care au trăit până la 100 de ani au suferit un accident vascular cerebral. Prin comparație, circa 10% dintre cei care au devenit aproape centenari - care au trăit până la 90-99 de ani - au suferit un accident vascular cerebral până la vârsta de 85 de ani.
Mai mult, în pofida faptului că au trăit mai mult, riscul lor pentru majoritatea bolilor de-a lungul vieții nu a atins niciodată cel al semenilor lor cu o viață mai scurtă.
La vârsta de 100 de ani, 12,5% dintre centenari au suferit un atac de cord, comparativ cu puțin peste 24% în rândul persoanelor care au trăit între 80 și 89 de ani. Acest lucru sugerează că centenarii amână – și în multe cazuri chiar evită – bolile majore legate de vârstă, în loc să le supraviețuiască mai bine.
O limitare a acestui studiu este că s-a concentrat doar pe analizarea diagnosticelor mai grave ale unor boli majore. Dar dacă adevărata cheie a longevității nu este faptul că centenarii evită bolile, ci sunt capabili să evite dezvoltarea unor boli grave?
Pentru a explora acest lucru, a fost exectuat un al doilea studiu, care a inclus 40 de afecțiuni medicale diferite. Aceste afecțiuni au variat de la ușoare la severe – cum ar fi hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă, diabet și atac de cord.
Au fost analizați 274.108 de participanți, care s-au născut între 1920 - 1922, și care au locuit în Suedia. Au fost urmăriți participanții timp de circa 30 de ani – fie de la vârsta de 70 de ani până la moartea lor, fie până la vârsta de 100 de ani. Un total de 4.330 de persoane au devenit centenari – doar 1,5% dintre participanții analizați pentru studiu.
Chiar și după includerea unei game mai largi de boli și permiterea participanților să aibă mai mult de o afecțiune în analiză, cercetătorii au ajuns la aceleași concluzii ca și în primul studiu: centenarii au dezvoltat mai puține boli iar rata lor de acumulare a bolilor a fost mai lentă pe parcursul vieții.
De asemenea, centenarii aveau o probabilitate mai mare de a avea afecțiuni limitate la un singur sistem de organe. Acesta este un semn al sănătății și rezistenței acestui grup deoarece bolile care afectează un singur sistem de organe sunt mult mai ușor de tratat și gestionat pe termen lung.
De exemplu, în timp ce afecțiunile cardiovasculare au fost cele mai frecvente diagnostice în toate grupele de vârstă, centenarii aveau o probabilitate mai mică de a le dezvolta, comparativ cu tovarășii lor de viață scurtă.
La vârsta de 80 de ani, circa 8% dintre centenari au fost diagnosticați cu boli cardiovasculare. Prin comparație, peste 15% dintre persoanele care au murit la vârsta de 85 de ani fuseseră diagnosticate cu boli cardiovasculare până la vârsta de 80 de ani. Ratele mai mici de boli cardiovasculare par a fi esențiale pentru supraviețuirea prelungită a centenarilor.
Centenarii au demonstrat, de asemenea, o rezistență mai mare la afecțiunile neuropsihiatrice – cum ar fi depresia și demența – pe tot parcursul vieții.
Deși majoritatea centenarilor au dezvoltat în cele din urmă multiple afecțiuni, au făcut-o mult mai târziu în viață decât non-centenarii – de obicei în jurul vârstei de 89 de ani. Acest lucru a fost cauzat de faptul că aveau mai puține afecțiuni și o rată mai lentă de acumulare a bolilor.
În mod special, non-centenarii au experimentat de obicei o creștere bruscă a numărului de afecțiuni de care au suferit în ultimii ani de viață. Dar centenarii nu au experimentat același declin brusc al sănătății, nici măcar după 90 de ani.
Secretul unei vieți lungi
Descoperirea că centenarii reușesc să amâne și, în unele cazuri, să evite bolile, în pofida faptului că trăiesc mai mult, este atât interesantă, cât și încurajatoare. Aceasta demonstrează că este posibil să îmbătrânim mai lent decât în mod obișnuit – și pune sub semnul întrebării convingerea comună că o viață mai lungă vine inevitabil la pachet cu mai multe boli.
Concluziile studiilor sugerează că longevitatea excepțională nu se rezumă doar la amânarea bolilor, ci reflectă un model distinct de îmbătrânire. Dar dacă acest lucru se datorează în principal geneticii, stilului de viață, mediului sau unei combinații a acestor factori rămâne necunoscut.
Următorul pas va fi explorarea factorilor care prezic viața până la 100 de ani – și cum funcționează acești predictori în timpul vieții unei persoane.
Înțelegerea mecanismelor din spatele îmbătrânirii sănătoase la centenari poate oferi informații valoroase pentru promovarea unei vieți mai lungi și mai sănătoase pentru toți, notează sciencealert.com.
Sursa: Jurnalul.
