Amalia Lică a câștigat duminică seară argintul la măciuci, la Campionatul Mondial de gimnastica ritmică de la Rio de Janeiro, la prima sa apariție într-un concurs de senioare. A fost abia a doua medalie mondială a României în această disciplină, după cea obținută la coardă, în 1992, la Bruxelles, de Irina Deleanu, actuala preşedintă a federaţiei. Cu o notă de 29,000, sportiva noastră a fost depășită doar de germanca Darja Varfolomeev, campioana olimpică en titre la individual compus, are a obținut 31,700 puncte.
Însă în spatele performanței micuței sportive stă o dramă. O dramă care nu i-a frânt visul de a deveni o mare campioană, ci care i-a dat putere să-și dorească și mai mult. În toate concursurile, Amalia este însoțită de mama sa, Magda, mereu demnă, deși se deplasează într-un scaun cu rotile. O malformație congenitală i-a afectat măduva spinării, paralizând brusc de la brâu în jos. ”Vă spun doar atât. Mi-au fost luate mie picioarele pentru ca Amalia să primească aripi. Asta a fost să fie. Dacă acesta a fost prețul pe care trebuie să-l plătesc, nu regret nicio clipă”, a mărturisit doamna Lică, pentru Golazo.
Mama Amaliei a dezvăluit și cum s-a apucat fata ei de sport. ”Avea cinci ani și tot cocheta cu dansul prin casă. Am dus-o la balet, apoi la gimnastică ritmică. Antrenoarea ne-a spus că e foarte mobilă și am trecut-o la nivel de performanță. Se întâmpla în septembrie. În decembrie, la primul concurs, a câștigat și prima medalie de aur. Totul a început din joacă. Mergea zilnic la antrenamente, câte două ore. Și-a dorit să facă de toate. A început cu cercul. A vrut imediat panglică. După panglică a cerut măciuci. Apoi nu a mai fost joacă. A făcut la ansamblu. A urmat la individual. A început munca. La toate competițiile la care a participat a câștigat medalii, cu două excepții”.
Într-un sport fără tradiție în România, visul Amaliei Lică este să ne reprezinte țara la Olimpiada din 2028, de la Los Angeles. Și acesta se va împlini, pentru că Amalia nu e singură. Are alături o generație puternică de sportive, dar și pe mama sa. Iar aceasta i-a insuflat o mentalitate de învingătoare: ”Nu vreau să se creadă că Amalia muncește pentru mine. Ea luptă pentru ea și pentru viitorul ei”.
Sursa: Adevarul
